Cele mai frumoase amintiri ale copilariei ma leaga de data de 15 septembrie(simbolicul inceput al anului scolar, cu variatiile sale:13 septembrie,12 septembrie etc). Nerabdarea cu care asteptam noul an scolar,mirosul manualelor noi, aroma salilor de clasa proaspat primenite, revederea colegilor de clasa (in acea perioada nu aveam telefoane mobile sau messenger/facebook si 3 luni cat tinea vacanta nu reuseam sa tinem legatura) si planurile pe care mi le faceam la fiecare inceput de an scolar : anul acesta voi termina cu 10 pe linie , chiar si la matematica(recunosc, matematica nu a fost niciodata punctul meu forte…).
Prima zi de clasa intai a ramas marcata pe mana mea stanga: o cicatrice a unei taieturi facute din prea multa emotie. De fiecare data cand imi privesc mana stanga si vad acea cicatrice , imi amintesc de prima mea mare dragoste : scoala.
Locul unde eram libera sa visez, locul unde stiam ca pot deveni orice imi doresc, locul unde paseam in fiecare zi fericita si de unde plecam cu un pas mai aproape de visele mele. Am iubit scoala , cu provocarile ei si cu inconstanta ei (generatia mea a beneficiat din plin de bogatia reformelor –test ale ministrilor plini de idei ) .
In dimineata asta drumul spre birou a fost diferit : copii cu parinti grabiti, flori, emotii si nesfarsite discutii despre celebra clasa 0.
Acum simt ca a venit toamna cu adevarat! Si parca orasul se trezeste din lenea vacantei mari. Si traficul la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu