Traim intr-o societate bolnava.
E un cliseu, dar un adevar de care nimeni nu se mai fereste. Majoritatea oamenilor au inscriptionat pe frunte un cod de bare : pretul lor. Un pret bine stabilit,negociat de-a lungul timpului , un pret rezistent la cursul valutar al moralitatii. Bursa valorilor umane a intrat intr-o criza profunda: 99% dintre oameni au un pret si nu se feresc sa si-l afiseze ostentativ, 0.9 % au un pret dar inca nu si-au aflat valoarea de tranzactionare si 0.1% dintre oameni inca mai cred in valorile autentice si refuza sa isi vanda la bursa puritatea sufleteasca. Un procent infim.
Totul e de vanzare : jobul, inteligenta,familia,prietenia, iubirea.Uneori diferenta dintre un job bine platit care iti asigura un salt in cariera,stabilitate financiara si statutul de somer sta intr-un compromis cu valoare de tranzactionare : un favor sexual, sacrificarea unui vis, sacrificarea vietii personale, transformarea intr-un robot. Esti pus in fata unei alegeri imposibile: liniste materiala sau linistea constiintei? 99% aleg prima varianta. Doar 0.1% scriu o hartie numita demisie si se condamna instabilitatii financiare. Acei oameni au constiinta curata si nu se tradeaza pe ei insisi. Dar procentul lor prea mic face din ei o paria a societatii. Uneori cand trec pe langa oameni ai strazii, care dorm pe banci stau si ma intreb : ce compromis au refuzat sa faca de au ajuns aici ?
E o contradictie a societatii noastre : oamenii corecti si morali sfarsesc intr-o saracie crunta, pe cand cei ce stiu sa isi ignore vocea constiintei si isi cunosc pretul , trec prin POS-ul compromisului si valideaza acel cod de bare.
O alta marfa tranzactionata cu succes la bursa preturilor personale este prietenia. Uneori brokerii bursei fac un crosseal si vand prietenia la pachet cu iubirea(acelasi crosseal este valabil si in exemplul compromisului de mai sus: te vinzi pt un job , adaugi la pachet si inteligenta). De cele mai multe ori in viata noastra relatiile sunt bazate pe interese. Traim in lumea in care intensitatea iubirii este direct proportionala cu marimea contului din banca. Dar mai ales prietenia. Prietenia are in majoritatea cazurilor un pret concret. Aici situatia e mult mai dificila. Apar sentimentele care manipuleaza si e din ce in ce mai greu sa diferentiezi interesul de prietenie sincera. Numai ca uneori in viata apar situatiile limita. Situatii cand esti la pamant si ti-e foarte greu sa te ridici singur. Cand pierzi tot. Atunci e momentul perfect pentru evaluare : cine este un broker de bursa care transforma prietenia ta intr-un obiect de tranzactionare cu valoare concreta si cine este PRIETEN? Brokerii pleaca primii. Si daca nu pleaca au grija sa nu piarda nimic din jocul la bursa, fortand, indiferent de consecinta, mana jucatorului. E acel moment cand pretul prieteniei este limpede: atat sau nimic?
Cu tristete recunosc ca sunt o marfa tranzactionata la bursa. Am descoperit asta in ultimele 7 zile. Mi-am pierdut jobul si inceputul unei cariere pentru ca am refuzat un compromis rusinos . Diferenta dintre stabilitate si instabilitatea in care ma aflu acum este data de 10 minute de placere pe care am refuzat vehement sa le ofer. Totodata , am descoperit ca si prietenia mea nu este decat o valoare materiala mult , mult prea concreta.
Am mai descoperit ce mizerii se pot ascunde in spatele unor contracte, in anumite institutii. Am descoperit ce inseamna sa fii la pamant si in cei in care ai incredere sa iti intoarca spatele. Am descoperit cum esecul aduce dupa sine desconsiderare. Am descoperit lucruri pe care le stiam deja. Confirmari dureroase. Adevarul doare. De aceea multi dintre noi se feresc de el. Dar ce sens are sa ne mintim frumos ? Uitati-va in jurul vostru : ce ati sacrificat din voi pentru jobul pe care il aveti? Ce ati sacrificat pentru stabilitate financiara? Uitati-va la prietenii vostri: cati dintre ei ar ramane acolo cand ati pierde tot ? Cati dintre ei ar ramane langa voi cand ati rata toate afacerile si planurile financiare? Cati dintre ei sunt langa voi dezinteresat ? Cati dintre ei alearga sa va vada cand stiu ca aveti probleme?
E bine, din cand in cand , sa privesti lucrurile la rece si sa evaluezi . Nu astepta , ca mine,momentul cand criza dupa criza iti zguduie viata pentru a realiza ca oamenii in care crezi nu au nimic in comun cu tine.
P.s. Sunt obisnuita sa caut oamenilor justificari pentru comportamentele lor. Candva , un om la care tin foarte mult , imi spunea ca nu am instinct si reflex de aparare, nu stiu si nu sunt in stare sa ma apar. De aceea nu am un pret. Toti ceilalti care au un pret concret o fac din instinctul de autoconservare: e o lume salbatica , trebuie sa supravietuiesti. Indiferent pe inima cui calci, indiferent pe cine tradezi sau daca te tradezi.
Din fericire, am bine ascunsa o lume a mea. Ferita de pericole. Utopica .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu